Descriere

R. MIHĂIESCU – IULIU MANIU

ULEI PE CARTON

IULIU MANIU (1873-1953)

Fiul avocatului Ion Maniu; era strănepot al lui Simion Bărnuțiu și nepot al memorandistului Iuliu Coroianu. Studiază la Universitățile din Cluj, Budapesta și Viena, obținând doctoratul în drept (1896). Se angajează în lupta pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni (este ales președintele organizației “Petru Maior”). În 1897 este ales în conducerea Partidului Național Român, al cărui vicepreședinte este începând cu 1904; deputat în Parlamentul de la Budapeste (din 1906). Trimis, ca locotenent de artilerie, pe frontul italian după începerea Primului Război Mondial, constituie la Viena, în 1918, Senatul Militar Român, care organizează și conduce trupele de militari și ofițeri români din armatas austro-ungară. La Adunarea Națională de la Alba Iulia susține Rezoluția de Unire și este ales președinte al Consiliului Dirigent. Președinte al P.N.R. (din1919), apoi al Partidului Național Tărănesc (1926). Președinte al Consiliului de Miniștri (de trei ori, în perioada 1928 – 1933). A luat atitudine împotriva regimului autoritar instaurat de Carol al II-lea în 1938; implicat în acțiunea de răsturnare a guvernului Antonescu și de orientare a politicii externe a României către Națiunile Unite, Se opune satelizării României de către URSS și comunismului susținut de trupele bolșevice. După dizolvarea PNȚ (1947), este arestat  și, în urma unui proces politic, este condamnat la temniță grea pe viață. Moare în închisoarea de la Sighet.