Descriere
Paftaua de la Curtea de Argeş
Paftaua a fost descoperită la Curtea de Argeş, în biserica Sfântul Nicolae, în urma unor cercetări arheologice desfăşurate cu ocazia lucrărilor pentru restaurarea bisericii, efectuate în anii 1920-1921. Ctitorie voievodală din secolul al XIV-lea, în forma sa actuală, biserica înscrie în planul său temelia unui lăcaş mult mai mic datat în secolul al XIII-lea. Pe locul destinat înhumării ctitorului, sub cel mai vechi paviment, a fost descoperit un mormânt intact. Sarcofagul din piatră cuprindea în inventarul său fragmente de ţesătură de mătase, nasturi din argint aurit, cizelaţi şi emailaţi, patru inele din aur cu perle, rubine şi un diamant negru, precum şi o pafta din aur prinsă la o centură din piele, ornamentată cu perle şi aplice din aur. Paftaua, de forma unui castel, este alcătuită din trei elemente articulate, cele laterale reprezentând câte un turn hexagonal, iar partea centrală având foma unui turn de poartă, cu deschidere ogivală şi intradosul trilobat. Pe faţada clădirilor, sub acoperiş, este o galerie de arcaturi şi două balcoane cu câte un personaj în fiecare. Într-unul dintre balcoane este un cavaler, iar în celălalt o doamnă în costume din secolul al XIV-lea. Cercetările au stbilit că paftaua provine dintr-un atelier central european, probabil Praga, datând din deceniile VII-VIII ale secolului al XIV-lea, fiind astfel foarte posibilă atribuirea acesteia domnitorului Vladislav I Vlaicu (1364 – 1377).
