Descriere
MIHAIL LAPATTY – IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU
ULEI PE PÂNZĂ
IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU (1740-1797)
A fost un cărturar, poliglot (slava veche, greaca veche şi modernă, turcă, arabă, persană, franceza, italianA, germana.), om politic, poet. A făcut parte din vechea familiea boierească Văcărescu, şi a deţinut şi numeroase înalte dregătorii (de cinci ori vistiernic, mare spătar, mare ban, fiind favoritul unor domnitori, îndeosebi al lui Al. Ipsilanti, cu care colaborează la întocmirea faimosului său Codice de legi.).
Lui Ienachiţă Văcărescu i se datorează una din cele dintâi Gramatici tiparite (1780), două dicţionare (turco-român, româno-turc; germano-român, româno-german), o istorie a împăraților otomani (cu savuroase pagini memorialistice), o culegere de documente referitoare la români scoase din arhive otomane (lucrare pierdută). Cea mai importanta latura a activităţii creatoare a lui Ienăchiţă Văcărescu rămâne poezia. Deşi de mică întindere, opera sa este definitorie pentru momentul constituirii lirismului cult in Ţările Române.
MIHAIL LAPATTY
A fost unul dintre primii noştri pictori moderni. S-a născut, la Caracal, la începutul secolului XIX. Descendent al unei familii levantine, stabilite în Oltenia pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi nepot de fiu lui Iordache Lapatty, fost caimacam. S-a dedicat picturii și, la Bucureşti, a fost pentru scurt timp, elevul lui Carol Popp de Szathmary. Tânărul pictor român a trăit şi s-a format în mediul Parisului; a fost, mai mulţi ani, elevul renumitului profesor şi pictor Ary Scheffer. Mihail Lapatty a fost unul dintre primii pictori români care a reuşit să expună la Saloanele Oficiale de la Paris, din anii 1857-1858.