Descriere

Discursul lui Ion Bălăceanu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Paris, ţinut în faţa preşedintelui Republicii Franceze, Jules Grévy, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare 8 noiembrie 1884 – Discursul preşedintelui Republicii Franceze, Jules Grévy, ţinut cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare de către Ion Bălăceanu, trimis extraordinar şi ministru.

Ion Bălăceanu (1828-1914)

Născut la 25 ianuarie 1828 la Bucureşti, Ion Bălăceanu este fiul fostului domn al Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica şi al Mariei Văcărescu (căsătorită cu Constantin Bălăceanu). La numai 20 de ani se dedică cauzei unirii Moldovei cu Ţara Românească şi câştigă încrederea deplină a domnitorului Alexandru I. Cuza şi a prim-ministrului Vasile Alecsandri. A deţinut funcţia de agent diplomatic al României la Paris (1866-1867), misiune sugerată de însuşi Napoleon al III-lea cu care mai avusese anterior întâlniri pentru susţinerea numirii duble a lui Al. I. Cuza. Îndeplineşte misiuni diplomatice în Grecia şi în Constantinopol. În 1876 devine ministru de externe al României în guvernul Lacăr Catargiu şi mai târziu este numit agent al ţării în capitala imperiului austro-ungar. Reizbugnirea „Crizei Orientale”, manevrele de culise, jocurile diplomatice iniţiate de politicieni austrieci, ruşi sau otomani care ameninţau permanent independenţa României, au probat abilitatea şi devotamentul diplomatului Ion Bălăceanu în susţinerea cu succes a intereselor ţării sale.