Descriere
Brățări dacice din aur, descoperite la Sarmizegetusa Regia.
Începând cu iarna anului 2007, patrimoniul nostru naţional şi implicit, cel al Muzeului Naţional de Istorie a României, s-au îmbogăţit cu cele mai spectaculoase vestigii dacice cunoscute până în prezent – brăţările regale de aur de la Sarmizegetusa Regia. În cursul anilor 1996-2001, întreaga zonă Sarmizegetusa Regia, ultima capitală a Regatului dacic (înscrisă pe lista monumentelor umanităţii în anul 1999) a fost vizată de activităţile unor grupări ale crimei organizate, care au practicat braconajul arheologic pe scară largă. Un număr foarte mare de tezaure de aur şi de argint, însumând mai multe mii de piese, numeroase obiecte de aur, argint, bronz şi fier, au fost sustrase şi exportate ilegal în mai multe ţări din Europa Occidentală şi în SUA. Între acestea se numără şi 24 de brăţări regale dacice de aur.Până în momentul de față au fost recuperate 13 brățări, care pot fi admirate în expoziția Tezaur Istoric.
Orfevrăria getică
Principalele descoperiri nord-dunărene de la Stânceşti, Cucuteni-Băiceni, Poiana-Coţofeneşti, Poroina Mare, Craiova, Porţile de Fier, mormintele tumulare de la Agighiol şi Peretu, care datează de la sfârşitul secolului al V-lea a. Chr. şi din perioada secolelor al IV-lea şi al III-lea a. Chr., sunt alcătuite din obiecte din metale preţioase făurite, în mare parte, în aria getică, de meşteri autohtoni. Categoriile de piese care se remarcă sunt cele de ceremonie, sau însemne ale puterii (coifuri, brăţări, aplice de harnaşament şi de veşmânt, fiale, rhytonuri) aparţinând aristocraţiei getice, executate din aur, în tehnicile: ciocănire la cald şi la rece, „au repoussé“, „á jour“, incizare, turnare în forme bivalve sau prin metoda „á cire perdue“, sudare, trefilare. Scenele iconografice reprezentau, în mod preponderent, atribute ale suveranităţii, embleme, ritualuri de eroizare sau de sacrificiu, scene de vânătoare, de luptă între animale sau mitologice. În ornamentica getică, motivele decorative animaliere erau o prezenţă simbolică alături de elemente de decor geometrice, de tradiţie mai veche, locală, sau de cele vegetale şi antropomorfe. Credinţa în puterea magică a imaginilor zoomorfe a contribuit la alegerea animalelor ca subiect al artei. Ornamentarea armelor şi a harnaşamentului cailor cu reprezentări de animale puternice şi iuţi avea o semnificaţie specială, imaginile zoomorfe fiind considerate apotropaice, menite să prevină dezastre, să apere şi să confere putere în lupta cu duşmanii sau la vânătoare. Motivele zoomorfe, care prezentau o pronunţată tendinţă de stilizare, cuprindeau o mare varietate de animale reale, care trăiau sau erau în migraţie în arealul locuit de geţi (mistreţi, vulturi, şerpi, cai, bovidee), sau exotice (lei, pantere), dar şi de animale fantastice (grifoni), ori compozite (mistreţ-peşte-pasăre, cal-pasăre, leu-pasăre etc.). Stilul animalier în ornamentica getică a fost rezultatul unei puternice influenţe nord-pontice, scitice şi în egală măsură persane, provenite prin filieră grecească şi sud-tracică pe parcursul secolelor al IV-lea şi al III-lea a.Chr. Geţii au asimilat stilul animalier, de influență persană, de la greci și de la sciți, dar orfevrăria autohtonă se distingea şi prin câteva elemente specifice pornind de la tipuri de piese (coiful cu apărătoare de obraz fixe, dreptunghiulare, cu ochi apotropaici pe frontal şi apărătoare de ceafă decorată cu frize de animale fantastice, tipic getic, cu aria de răspândire în nordul Dobrogei şi zona extra-carpatică a României), la elemente de decor geometrice (benzi haşurate, reliefuri crestate, cercuri cu punct) şi până la reprezentările antropomorfe. Particularităţile stilistice originale, autohtone şi maniera locală de execuţie, mai simplă, diferită din punctul de vedere al fineţei faţă de cea grecească şi alta decât cea scitică, realizează unitatea între elementele de origini sau influenţe diverse în arta prelucrării aurului la geţi. Bogăţia în obiecte din aur masiv şi din argint a tezaurelor princiare getice indică existenţa unor centre importante de putere la nord de Dunăre, a unei ierarhii politice şi a unei aristocraţii locale constituite într-o societate getică stratificată.
