Descriere
Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940.
În seara zilei de 26 iunie 1940, la orele 22.00, Molotov i-a înmânat, la Kremlin, ministrului Davidescu, Nota ultimativă privind cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Şeful diplomaţiei sovietice a spus că l-a chemat „într-o chestiune de importanţă principală pentru dezvoltarea relaţiilor sovieto-române”, după care a dat citire Notei cu caracter ultimativ. Aşa cum Nota ultimativă a fost adresată guvernului României în condiţiile în care „slăbiciunea militară a URSS ţinea de domeniul trecutului”, iar „situaţia internaţională ce se crease cerea o rezolvare rapidă a problemelor moştenite din trecut”, realizatorii acesteia nu s-au îngrijit câtuşi de puţin de aspectele morale sau/şi ştiinţifice ale problemei, afirmând că Basarabia ar fi fost „populată în principal cu ucraineni”, alcătuind „o unitate seculară (…) cu Republica Sovietică Ucraineană” şi constituind, totodată, „o parte din teritoriul Uniunii Sovietice”. Cât priveşte partea de nord a Bucovinei, aceasta trebuia, pur şi simplu, „transmisă” în calitate de „mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi, pricinuite URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia”. Graniţa trasată pe o hartă la scara de 1/800.000 cu un creion roşu bont, a cărei urmă acoperea un teritoriu lat de 7 mile, constituie o probă elocventă în această privinţă. Întrucât Nota ultimativă sovietică conţinea clar ameninţarea recurgerii la forţă în caz de refuz, guvernul României a fost silit să accepte executarea materială a acelui ultimatum. În ziua de 3 iulie 1940, la termenul indicat de Guvernul sovietic (ora 14.00), noua graniţă sovieto-română a fost închisă. Depăşind linia de demarcaţie fixată, trupele sovietice au provocat o serie de incidente şi lupte locale cu armata română. Paraşutişti lansaţi din avioane au întretăiat retragerea trupelor române înainte de expirarea termenului convenit, oprind trenurile, percheziţionând şi confiscând lucrurile şi valorile refugiaţilor, dezarmând trupe şi ofiţeri români şi reţinând originari din Basarabia. Deja primele metode folosite de regimul sovietic pentru obţinerea unei cât mai rapide supuneri a populaţiei din teritoriile ocupate, denotă clar că au fost vizate câteva obiective precise, dinainte stabilite, că a existat un plan pregătit din vreme şi o infrastructură introdusă în spaţiul dintre Prut şi Nistru mai dinainte, care a intrat în acţiune la ordin. Omoruri, jafuri, devastări, schingiuiri, trenuri atacate, preoţi batjocoriţi şi cu limbile tăiate, biserici pângărite, ofense la adresa regilor Ferdinand şi Carol al II-lea prin batjocorirea statuilor din Chişinău şi Cetatea Albă – toate acestea au evidenţiat, în miniatură, planurile administraţiei sovietice în teritoriile cucerite.
