Descriere

SAVANTUL HENRI COANDĂ

Henri Coandă s-a născut la Bucureşti la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl lui fusese generalul Constantin Coandă, prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp, în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Henri Coandă a fost mai întâi elev al Şcolii „Petrache Poenaru” din Bucureşti, apoi al Liceului „Sf. Sava”, unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iaşi, în 1899. Termină liceul în 1903 şi îşi continuă studiile la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti.

Detaşat la un regiment de artilerie de câmp din Germania, în 1904 este trimis la Universitatea Technică din Berlin – Charlottenburg. Pasionat de probleme tehnice şi mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construieşte un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, şi la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în ţară şi este încadrat ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale şi spiritului inventiv, care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut şi obţinut aprobarea de a părăsi armata, în 1909 înscriindu-se la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris.

În iarna 1908 – 1909, cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi al lui Paul Painleve, fost prim ministru al Franţei, membru al Academiei de Ştiinţe Franceze, şeful catedrei de analiza matematicii şi a mecanicii la Sorbona, Henri Coandă a construit un banc pentru experienţe aerodinamice, cu ajutorul căruia a efectuat nenumărate încercări, dispozitivul fiind montat pe o locomotivă care a rulat mai multe luni în şir cu viteze de 95 km/h, noaptea – în afara traficului feroviar – pe parcursul Paris – Saint Quentin.

Efectuând în acest fel experienţe, pe cât de îndrăzneţe şi utile, pe atât de periculoase, fiind căţărat pe locomotivă, expus vitezei şi gerului iernii, Henri Coandă  a realizat întâiul banc mobil aerodinamic din lume, cu ajutorul căruia descoperit „Aripa cu fantă de bord de atac”, folosită mai târziu la mai toate avioanele, pentru securitatea zborului. Acesta era un element cu totul nou care sporea portanţa la aterizare precum şi controlul lateral al aeronavei, evitând situaţiile periculoase care au cauzat numeroase accidente de-a lungul anilor.

În ianuarie 1909, la Şcoala Superioară de Aeronautică din Paris prezintă o comunicare cu privire la rezultatele cercetărilor făcute asupra aripilor cu ajutorul bancului aerodinamic mobil, pe care apoi le publică în luna iunie şi în revista „La Technique Aeronautique”, sub formă de Studiu asupra aripilor experimentale. Pe 13 mai 1910, la Aeroclubul Franţei expune, într-o remarcabilă conferinţă, rezultatele spectrelor aerodinamice în jurul profilelor de aripi obţinute prin folosirea unei suflerii cu fum şi utilizarea unei balanţe aerodinamice şi a unui aparat fotografic, ambele de concepţie proprie.

În octombrie 1910, la cel de-al doilea Salon Internaţional de Aeronautică din Paris, inginerul Henri Coandă prezintă avionul său, „Coandă-1910”. Pentru prima oară rezervoarele de combustibil şi lubrifiant au fost instalate în aripa superioară, a cărei grosime era suficient de mare pentru a permite acest lucru şi totodată era prevăzută cu fantă de bord de atac, o particularitate esenţială a aripei avionului fiind învelişul ei rigid de contraplacaj subţire, netezit, vopsit şi lăcuit, la fel ca şi fuzelajul de altfel, soluţie care avea să fie adoptată ulterior de toţi constructorii de avioane, fiind premergătoare învelişului metalic din zilele noastre.

Dar elementul revoluţionar l-a constituit sistemul de propulsie care a făcut ca avionul „Coandă 1910” să fie primul avion reactiv din lume. Gustav Eiffel, studiind cu atenţie acest original avion realizat de inventatorul român, la vârsta de numai 24 de ani, impresionat de noutatea sa, bătându-l pe umăr i-a spus: „Păcat, băiete, că te-ai născut cu 30 de ani, dacă nu cu 50 de ani mai devreme, cu mult prea devreme…”. A trebuit să se aştepte 30 de ani până când omenirea să se dezmeticească, până când Whittle, italienii Caproni şi Campini şi germanul Heinkel să fi construit avioanele lor cu reacţie (perioada 1939 – 1941).

Pe 18 decembrie 1910 este efectuat primul zbor al avionului reactiv „Coandă -1910”. După un scurt rulaj, avionul căpătând brusc viteză, desprinzându-se de pe pământ, s-a înălţat în aer. Inventatorul, care nu era pilot, fiind surprins de situaţie şi văzând că se apropie de zidul de la marginea terenului a redus motorul şi avionul, rămas în limită de viteză, alunecând pe o aripă, a luat contact cu solul, deteriorându-se.

În noiembrie 1911, la Reims, cu ocazia unui concurs de avioane militare, alături de avioanele celor mai vestiţi constructori ai timpului (Bleriot, Lotham Voisin, Nieuport, Bruguet), Coandă prezintă un nou tip de avion, primul avion bimotor din lume, după care pleacă în Anglia, fiind angajat director tehnic la uzinele Bristol, unde construieşte mai multe tipuri de avioane numite „Bristol-Coandă”, numele său începând să circule cu rezonanţă internaţională, devenind un fel de „marcă de fabrică”

La Salonul Aeronautic din Paris din 1912 expune monoplanul „Bristol – Coandă”, câştigător al concursului de avioane militare „British Museum Aviation Trials” de la Salisbury Plain, iar în septembrie vine la Bucureşti şi asistă la zborurile de prezentare ale acestui tip de avion, cumpărat şi de statul român – încercat de pilotul englez Pixton şi de lt. aviator Ştefan Protopopescu.

Pe 8 octombrie 1934, după două decenii de numeroase cercetări şi invenţii descoperă fenomenul care-i poartă numele, Efectul Coandă, pe care îl înregistrează cu brevetul de invenţie nr. 374.943 sub denumirea Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid, fenomen care stă azi la baza multor aplicaţii în diferite domenii, în întreaga lume.

Personalitatea lui Henri Coandă şi capacitatea sa creatoare, manifestată cu intensitate în cele mai vaste domenii ale activităţii umane, au fost cuprinse în manuale de specialitate şi elogiate în presa vremii, la simpozioane, comunicări ştiinţifice şi la tot felul de întâlniri internaţionale cu caracter aeronautic. A primit numeroase distincţii, printre care Legiunea de Onoare franceză şi Ordinul „Merit pentru Cercetări Ştiinţifice” în grad de comandor, din partea UNESCO.

Henri Coandă a revenit în patrie în 1970, primind conducerea Institutului de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, fiind numit consilier cu rang de ministru în Consiliul de Stat al ţării. Este ales membru al Academiei R.S.R. primind şi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Institutului Politehnic din Bucureşti. În 1971 este ales membru de onoare al Societăţii Regale de Aeronautică din Marea Britanie.

Henri Coandă a încetat din viaţă pe 25 noiembrie 1972, în locuinţa sa din Bulevardul Magheru, devenită muzeul tehnicii încă din timpul vieţii marelui savant.