Descriere
Harta Moldovei (Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei”, Leipzig, 1771)
Timp de mai bine de 400 de ani de la legendarul „descălecat” al voievodului Dragoş şi până în zorii secolului al XIX-lea, chiar dacă, începând din 1538, Imperiul Otoman îşi instituise suzeranitatea sa prin aşezarea de cete de tătari din Crimeea în Bugeac şi construirea cetăţii Bender (Tighina), transformându-le în bastioane ale sale „pentru a avea întotdeauna mâna sa asupra grumazului acelei ţări”, Moldova se întindea, pentru locuitorii acesteia ca şi pentru toţi cei ce o cunoşteau, între Carpaţi, Ceremuş, Nistru şi Marea Neagră. Nu a existat, între Nistru şi Prut, înainte de 1812, vreo formaţiune statală, vreo etnie, vreo populaţie, vreo naţiune, o limbă, un folclor, o cultură, o viaţă spirituală, vreun obicei sau tradiţie, o organizare teritorial-administrativă, vreo lege etc., diferite de cele din statul moldovenesc dintre Carpaţi şi Nistru. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost parte integrantă, organică, fără nicio specificitate, fără nicio organizare teritorial-administrativă ce i-ar fi conferit cea mai mică autonomie faţă de celelalte zone din Moldova. El era pur şi simplu o parte a Moldovei pe care, dacă cineva ar fi avut nevoie s-o numească cumva, i-ar fi spus „partea de est a Moldovei”, „Moldova de răsărit” sau, cel mult, „ţinutul dintre Prut şi Nistru”, pentru a o explica din punct de vedere geografic. Este adevărat că termenul de Basarabia a fost utilizat şi până la 1812, însă desemna o zonă restrânsă de la gurile Dunării.
