Descriere

Copil din Drăguș, jud. Brașov 

Perioada interbelică 

Foto: Iosif Berman 

Suntem tentaţi deseori să vorbim cu nostalgie de copilăria noastră, de copilăria de altădată oarecum în antiteză cu copilăria de acum, cea modernă, care nu se desparte de calculator, de i‐phone şi de multe alte minuni virtuale. Şi, totusi, chiar dacă copiii de acum nu se mai joacă cu cercul sau nu mai știu ce este ,,ţurca” şi ,, batista parfumată”, copilăria poartă în sine germenele veșniciei. Are veșnic aceeași inocenţă, este oricând un tărâm magic prin care copiii de acum și de altădată au călătorit cu mijloace diferite dar purtînd cu ei aceleași întrebări nedumeriri şi bucurii. În toate timpurile şi‐au întrebat părinții de ce stă luna agăţată de cer şi de ce zăpada nu este caldă. Copilăria este vârsta fermecată a lipsei de griji, este timpul în care totul este posibil, este dulcea perioadă a vieţii noastre când tot ce este rău este şi mult prea îndepărtat şi când niște ființe minunate numite părinți sau bunici, au grijă ca totul să fie ușor, lin. Este însă şi vârsta marilor drame, când moartea unei pisicuțe sau dezmembrarea unei păpuși poate să devină durere existențială şi marcantă. Copilăria rămâne timpul nostru cel mai frumos şi cel mai duios; este amintirea noastră dragă de mai târziu, este veșnica noastră întoarcere către căldura ocrotitoare a trupului mamei, către jocurile imaginației noastre, către jucăriile noastre mai sofisticate sau mai sărăcuţe dar la fel de valoroase ca orice comoară a lumii. Copilăria este un dar de la Dumnezeu pentru ca astfel să ne amintim de Paradis. Copilăria este şi o Taină. Taina lucrurilor posibile. Ea începe la naștere şi nu se termină niciodată, ci rămâne într‐un colţ inocent al sufletului nostru care apoi ne adapă toată viaţa cu frumuseţe. Copilăria este căsuţa povestilor, întâlnirea cu Harap Alb, cu motanul Tom sau cu Superman. Este singurul timp al vieţii când eşti magician şi prieten cu Harry Potter. Şi este şi ,, singurul Paradis pierdut”. O expozitie închinată copilariei este o încercare de explicare prin obiecte şi imagini a inexplicabilului. Dar o asemenea expoziție este o binevenită şi mai ales binemeritată întoarcere în timp pentru toți cei care poartă în suflet nostalgia tărâmului pierdut iremediabil.

Conf.dr. PAULA POPOIU Director general Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti”