Descriere

Columna în România (II)

Text: Dr. Lucia Țeposu-Marinescu

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictorul bănățean Nicolae Popescu pledează de la Roma, în corespondența sa cu Iosif Vulcan, pentru o copie a Columnei, „fiind interesant și folositor pentru națiunea noastră … ar arăta fiecărui român originea sa, cine au fost strămoșii noștri glorioși“. El realizează desene după Columnă, pe care le difuzează cu scopul de a face cunoscut monumentul în rândurile poporului român. Într-una din lecțiile de arheologie ținute de Alexandru Odobescu la Facultatea de Litere a Universității din București, între 22 octombrie 1874 și 14 martie 1875, el spunea: „de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregei Columne Traiane, care s-ar înălța cu fală, chiar in fața acestui edificiu (Universitatea), unde ne place și se cuvine să amintim pururea despre mărețele fapte ale marelui Traian“. În anul 1887, s-a întocmit un proiect de către arhitecții Schmieden, v. Weltzien și Speer pentru o clădire monumentală, în stil neo-clasic, care urma să adăpostească Muzeul Național, Biblioteca Națională și Academia și să fie amplasată pe cheiul Dâmboviței. În fața construcției se preconiza reconstituirea Columnei.